bifează dacă ai învățat

Subiect I - Varianta 88



Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:

lui Eminescu tânăr


Tăcerea se izbeşte de trunchiuri, se-ncrucişe,
se face depărtare, se face nisip.
Mi-am întors către soare unicul meu chip,
umerii mei smulg din goană frunzişe.
Câmpul tăindu-l, pe două potcoave
calul meu saltă din lut, fumegând.
Ave*, mă-ntorc către tine, eu. Ave!
Soarele a izbucnit peste lume strigând.

Tobe de piatră bat, soarele creşte,
tăria cu acvile din faţa lui
se prăbuşeşte în trepte de aer, sticleşte.
Tăcerea se face vânt albăstrui,
pintenul umbrei mi-l creşte
în coastele câmpului.

Soarele rupe orizontul în două.
Tăria îşi năruie sfârşitele-i carcere.
Suliţe-albastre, fără întoarcere,
privirile mi le-azvârl, pe-amândouă,
să-l întâmpine fericite şi grave.
Calul meu saltă pe două potcoave.
Ave, maree-a luminilor, ave!

Soarele saltă din lucruri, strigând
clatină muchiile surde şi grave.
Sufletul meu îl întâmpină, ave!
Calul meu saltă pe două potcoave.
Coama mea blondă arde în vânt.

(Nichita Stănescu, O călărire în zori)

* Ave! (lat.) – Slavă! (interjecţie cu care, la romani, se începea o formulă solemnă de salut sau de omagiere)


Cerințe:

1. Scrie două expresii/ locuţiuni care conţin cuvântul faţă.
2. Motivează folosirea virgulei în primele două versuri.
3. Transcrie doi termeni din câmpul semantic al naturii.
4. Menţionează două teme/ motive literare prezente în poezie.
5. Precizează două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric în textul dat.
6. Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în strofa a doua.
7. Prezintă semnificaţia titlului în relaţie cu textul dat.
8. Comentează, în 6 - 10 rânduri, ideea/ o idee poetică identificată în textul dat.
9. Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitate, ambiguitate, sugestie, reflexivitate), prezentă în textul dat.





Rezolvare:

1. a fi de faţă, a sta faţă în faţă cu…, a face feţe feţe.
2. În primele două versuri, virgula marchează, la nivel sintactic, raportul de coordonare prin juxtapunere dintre mai multe propoziţii de acelaşi fel, care alcătuiesc, la nivel stilistic, o enumeraţie amplă.
3. trunchiuri, soare.
4. Tema naturii, motivul soarelui.
5. Prezenţa eului liric se evidenţiază în textul dat prin forme verbale şi pronominale de persoana I – „mi”, „smulg”, „meu” etc.
6. În strofa a doua, enumeraţia „Tobe de piatră bat, soarele creşte” alcătuieşte o imagine vizuală a răsăritului, care se asociază cu o trăire extatică, jubilatorie.
7. Titlul poeziei face trimitere la un text eminescian, aşa cum o sugerează şi dedicaţia: „lui Eminescu tânăr” , care dezvolta tema iubirii, sfidând timpul. Ideea transmisă de titlu dezvoltă în textul lui Nichita Stănescu, conotaţia unei stări de fericire supremă, asociată cu imaginea răsăritului, sugerând o iubire de început de lume: „Mi-am întors către soare unicul meu chip,/umerii mei smulg din goană frunzişe./ Câmpul tăindu-l, pe două potcoave/ calul meu saltă din lut, fumegând./ Ave*, mă-ntorc către tine, eu.” Starea de fericire extremă de trăire extatică se revarsă asupra întregului univers, sufletul eului liric intră în consonanţă cu elementele cosmice: „Soarele saltă din lucruri, strigând/ clatină muchiile surde şi grave./ Sufletul meu îl întâmpină, ave!”.
8. Textul reliefează în ansamblul o stare de fericire supremă, trăirea intensă a bucuriei integrării în ritmuri cosmice: „Soarele rupe orizontul în două./ Tăria îşi năruie sfârşitele-i carcere./ Suliţe-albastre, fără întoarcere,/ privirile mi le-azvârl, pe-amândouă,/ să-l întâmpine fericite şi grave.” Personificarea soarelui care devine elementul central al peisajului descris are rolul de a sublinia prin corespondenţă, trăirile eului liric: „Soarele saltă din lucruri, strigând/ clatină muchiile surde şi grave./ Sufletul meu îl întâmpină, ave!/ Calul meu saltă pe două potcoave./ Coama mea blondă arde în vânt.”
9. O trăsătură a limbajului poetic care poate fi identificată în textul dat este expresivitatea obţinută prin valorificarea sensurilor figurate ale termenilor şi crearea unor imagini artistice surprinse: „Tăcerea se izbeşte de trunchiuri,”, „Tobe de piatră”, „Ave, maree-a luminilor, ave!”.


Orice comentariu este de folos pentru îmbunătățirea acestui site.



Subiect I - Varianta 88



Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:

lui Eminescu tânăr


Tăcerea se izbeşte de trunchiuri, se-ncrucişe,
se face depărtare, se face nisip.
Mi-am întors către soare unicul meu chip,
umerii mei smulg din goană frunzişe.
Câmpul tăindu-l, pe două potcoave
calul meu saltă din lut, fumegând.
Ave*, mă-ntorc către tine, eu. Ave!
Soarele a izbucnit peste lume strigând.

Tobe de piatră bat, soarele creşte,
tăria cu acvile din faţa lui
se prăbuşeşte în trepte de aer, sticleşte.
Tăcerea se face vânt albăstrui,
pintenul umbrei mi-l creşte
în coastele câmpului.

Soarele rupe orizontul în două.
Tăria îşi năruie sfârşitele-i carcere.
Suliţe-albastre, fără întoarcere,
privirile mi le-azvârl, pe-amândouă,
să-l întâmpine fericite şi grave.
Calul meu saltă pe două potcoave.
Ave, maree-a luminilor, ave!

Soarele saltă din lucruri, strigând
clatină muchiile surde şi grave.
Sufletul meu îl întâmpină, ave!
Calul meu saltă pe două potcoave.
Coama mea blondă arde în vânt.

(Nichita Stănescu, O călărire în zori)

* Ave! (lat.) – Slavă! (interjecţie cu care, la romani, se începea o formulă solemnă de salut sau de omagiere)


Cerințe:

Informare

Pentru BAC 2013 subiectul al doilea constă în realizarea unui text argumentativ, noutatea faţă de anii trecuţi fiind aceea că nu se mai exemplifică tema printr-un citat, ci se vrea formularea unui punct de vedere propriu despre o temă precizată în cerinţă.

1. Scrie două expresii/ locuţiuni care conţin cuvântul faţă.
2. Motivează folosirea virgulei în primele două versuri.
3. Transcrie doi termeni din câmpul semantic al naturii.




Rezolvare:

1. a fi de faţă, a sta faţă în faţă cu…, a face feţe feţe.
2. În primele două versuri, virgula marchează, la nivel sintactic, raportul de coordonare prin juxtapunere dintre mai multe propoziţii de acelaşi fel, care alcătuiesc, la nivel stilistic, o enumeraţie amplă.
3. trunchiuri, soare.


Orice comentariu este de folos pentru îmbunătățirea acestui site.



Subiect I - Varianta 88



Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:

lui Eminescu tânăr


Tăcerea se izbeşte de trunchiuri, se-ncrucişe,
se face depărtare, se face nisip.
Mi-am întors către soare unicul meu chip,
umerii mei smulg din goană frunzişe.
Câmpul tăindu-l, pe două potcoave
calul meu saltă din lut, fumegând.
Ave*, mă-ntorc către tine, eu. Ave!
Soarele a izbucnit peste lume strigând.

Tobe de piatră bat, soarele creşte,
tăria cu acvile din faţa lui
se prăbuşeşte în trepte de aer, sticleşte.
Tăcerea se face vânt albăstrui,
pintenul umbrei mi-l creşte
în coastele câmpului.

Soarele rupe orizontul în două.
Tăria îşi năruie sfârşitele-i carcere.
Suliţe-albastre, fără întoarcere,
privirile mi le-azvârl, pe-amândouă,
să-l întâmpine fericite şi grave.
Calul meu saltă pe două potcoave.
Ave, maree-a luminilor, ave!

Soarele saltă din lucruri, strigând
clatină muchiile surde şi grave.
Sufletul meu îl întâmpină, ave!
Calul meu saltă pe două potcoave.
Coama mea blondă arde în vânt.

(Nichita Stănescu, O călărire în zori)

* Ave! (lat.) – Slavă! (interjecţie cu care, la romani, se începea o formulă solemnă de salut sau de omagiere)


Cerințe:

1. Scrie două expresii/ locuţiuni care conţin cuvântul faţă.
2. Motivează folosirea virgulei în primele două versuri.
3. Transcrie doi termeni din câmpul semantic al naturii.




Rezolvare:


No items found.

Orice comentariu este de folos pentru îmbunătățirea acestui site.



comments powered by Disqus