bifează dacă ai învățat

Subiect I - Varianta 86



Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:


Nu mă-ntreba nimic în toamna asta
Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am,
Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,
Să nu văd frunzele cum cad din ram...

Fă focul şi preumblă-te prin casă
Fără să spui nimic, niciun cuvânt...
Vreau să mă simt la tine ca acasă
Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt...

Învăluită-n straie de culcare
Aşează-mi-te-alăturea* c-un ghem
Şi deapănă mereu, fără-ncetare,
Să n-aud frunzele sub paşi, cum gem...

Fereşte-mă în preajma ta, de vasta
Urgie-a toamnei care bântuie...
Şi nu mă întreba în noaptea asta
De ce mă înspăimântă frunzele...

(Radu Stanca, Frunzele – Elegie de toamnă)

* Aşează-mi-te-alăturea* - grafie conform ediţiei îngrijite de Monica Lazăr - Radu Stanca, Versuri, Editura Dacia Cluj-Napoca, 1980, pagina 368 (note critice – pagina 567)


Cerințe:

1. Menţionează câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor învăluită şi a depăna.
2. Precizează un rol al cratimei din structura „nu mă-ntreba”.
3. Scrie două expresii/ locuţiuni care conţin cuvântul ceas.
4. Transcrie două cuvinte/ structuri care pun în evidenţă prezenţa eului liric.
5. Precizează o temă şi un motiv literar, prezente în textul dat.
6. Prezintă efectul expresiv al modului imperativ al verbelor, în textul dat.
7. Formulează un răspuns, adecvat logicii textului, la întrebarea pe care o sugerează ultimul vers al poeziei.
8. Comentează, în 6 - 10 rânduri, semnificaţia titlului în relaţie cu textul dat.
9. Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitate, ambiguitate, sugestie, reflexivitate), prezentă în textul dat.





Rezolvare:

1. învăluită – îmbrăcată; a depăna – a înfăşura.
2. Cratima din structura „nu mă-ntreba” înlocuieşte sunetul î şi marchează, la nivel fonetic, pronunţarea în aceeaşi silabă a două părţi de vorbire diferite, iar la nivel prozodic, contribuie la menţinerea ritmului şi a măsurii versurilor.
3. a-i suna ceasul, ceas de ceas, a se da de ceasul morţii.
4. Prezenţa eului liric este marcată prin forme verbale şi pronominale de persoana I şi a II-a – „Nu mă-ntreba nimic în toamna asta”, „Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra”.
5. Tema naturii, motivul frunzelor.
6. Verbele la imperativ din textul dat marchează componenta afectivă a monologului liric, adresat iubitei. Succesiunea verbelor la imperativ – „nu mă-ntreba”, „lasă”, „preumblă-te”, „fă (focul)”, „aşază-mi-te”, „deapănă”, „fereşte-mă” – accentuează creşterea în intensitate a dorinţei de izolare a eului liric, într-un spaţiu al liniştii, intim şi primitor.
7. Un posibil răspuns la întrebarea pe care o sugerează ultimul vers al poeziei este că frunzele pot semnifica apropierea morţii, a sfârşitului.
8. Titlul face trimitere la o stare de spirit melancolică, depresivă a eului liric, elegia fiind o specie a genului liric în care se exprimă sentimente de regret, de tristeţe profundă, de jale. Titlul, alcătuit din două substantive, face trimitere şi la un anotimp care simbolizează moartea, tristeţea – toamna. În text, imaginea anotimpului menţionat în titlu este surprinsă în dimensiunea ei depresivă, prin căderea frunzelor – „Să nu văd frunzele cum cad din ram…”, „Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt…”, „Să n-aud frunzele sub paşi, cum gem…”, „vasta / Urgie-a toamnei care bântuie…” Frunzele, simbol al morţii în context, devin modalităţi de expresie a sentimentelor trăite de eul liric, elementul prin intermediul căruia sunt comunicate propriile sentimente şi trăiri, sugerate prin verbele de percepţie – „văd”, „aud”, „simt” etc. În acest mod, se realizează o corespondenţă între trăirile eului liric şi cadrul natural, exterior.
9. Una dintre trăsăturile limbajului poetic care poate fi identificată în textul dat, ca marcă a afectivităţii discursului liric, este expresivitatea, obţinută cu ajutorul figurilor de stil şi al folosirii sensurilor figurate ale termenilor – „Nu mă-ntreba nimic în toamna asta / Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am, / Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra, / Să nu văd frunzele cum cad din ram...”



Orice comentariu este de folos pentru îmbunătățirea acestui site.



Subiect I - Varianta 86



Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:


Nu mă-ntreba nimic în toamna asta
Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am,
Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,
Să nu văd frunzele cum cad din ram...

Fă focul şi preumblă-te prin casă
Fără să spui nimic, niciun cuvânt...
Vreau să mă simt la tine ca acasă
Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt...

Învăluită-n straie de culcare
Aşează-mi-te-alăturea* c-un ghem
Şi deapănă mereu, fără-ncetare,
Să n-aud frunzele sub paşi, cum gem...

Fereşte-mă în preajma ta, de vasta
Urgie-a toamnei care bântuie...
Şi nu mă întreba în noaptea asta
De ce mă înspăimântă frunzele...

(Radu Stanca, Frunzele – Elegie de toamnă)

* Aşează-mi-te-alăturea* - grafie conform ediţiei îngrijite de Monica Lazăr - Radu Stanca, Versuri, Editura Dacia Cluj-Napoca, 1980, pagina 368 (note critice – pagina 567)


Cerințe:

Informare

Pentru BAC 2013 subiectul al doilea constă în realizarea unui text argumentativ , noutatea față de anii trecuți fiind aceea că nu se mai exemplifică tema printr-un citat, ci se vrea formularea unui punct de vedere propriu despre o temă precizată în cerință.

Model subiect II 2013

1. Menţionează câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor învăluită şi a depăna.
2. Precizează un rol al cratimei din structura „nu mă-ntreba”.
3. Scrie două expresii/ locuţiuni care conţin cuvântul ceas.




Rezolvare:

1. învăluită – îmbrăcată; a depăna – a înfăşura.
2. Cratima din structura „nu mă-ntreba” înlocuieşte sunetul î şi marchează, la nivel fonetic, pronunţarea în aceeaşi silabă a două părţi de vorbire diferite, iar la nivel prozodic, contribuie la menţinerea ritmului şi a măsurii versurilor.
3. a-i suna ceasul, ceas de ceas, a se da de ceasul morţii.



Orice comentariu este de folos pentru îmbunătățirea acestui site.



Subiect I - Varianta 86



Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:


Nu mă-ntreba nimic în toamna asta
Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am,
Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,
Să nu văd frunzele cum cad din ram...

Fă focul şi preumblă-te prin casă
Fără să spui nimic, niciun cuvânt...
Vreau să mă simt la tine ca acasă
Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt...

Învăluită-n straie de culcare
Aşează-mi-te-alăturea* c-un ghem
Şi deapănă mereu, fără-ncetare,
Să n-aud frunzele sub paşi, cum gem...

Fereşte-mă în preajma ta, de vasta
Urgie-a toamnei care bântuie...
Şi nu mă întreba în noaptea asta
De ce mă înspăimântă frunzele...

(Radu Stanca, Frunzele – Elegie de toamnă)

* Aşează-mi-te-alăturea* - grafie conform ediţiei îngrijite de Monica Lazăr - Radu Stanca, Versuri, Editura Dacia Cluj-Napoca, 1980, pagina 368 (note critice – pagina 567)


Cerințe:

1. Menţionează câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor învăluită şi a depăna.
2. Precizează un rol al cratimei din structura „nu mă-ntreba”.
3. Scrie două expresii/ locuţiuni care conţin cuvântul ceas.




Rezolvare:


No items found.


Orice comentariu este de folos pentru îmbunătățirea acestui site.



comments powered by Disqus