bifează dacă ai învățat

Subiect I - Varianta 44

Subiect I - Varianta 44



a Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:


Stau în cerdacul tău… Noaptea-i senină.
Deasupra-mi crengi de arbori se întind,
Crengi mari în flori de umbră mă cuprind
Şi vântul mişcă arborii-n grădină.

Dar prin fereastra ta eu stau privind
Cum tu te uiţi cu ochii în lumină.
Ai obosit, cu mâna ta cea fină
În val de aur părul despletind.

L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,
Desfaci visând pieptarul de la sân,
Încet te-ardici* şi sufli-n lumânare…

Deasupră-mi stele tremură prin ramuri,
În întuneric ochii mei rămân,
Ş-alături luna bate trist în geamuri.

(Mihai Eminescu, Stau în cerdacul tău…)

* a se ardica, vb. – a se ridica

Cerințe:

1. Scrie câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor senină şi mişcă.
2. Explică utilizarea cratimei în structura „sufli-n lumânare”.
3. Alcătuieşte câte un enunţ în care cuvintele mână şi întuneric să aibă sens conotativ.
4. Transcrie două structuri/ versuri care conţin imagini ale fiinţei iubite.
5. Menţionează două teme/ motive literare prezente în textul dat.
6. Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în prima strofă.
7. Comentează, în 6 - 10 rânduri, strofa a doua, prin evidenţierea relaţiei
dintre ideea poetică şi mijloacele artistice.
8. Prezintă semnificaţia titlului în relaţie cu textul poeziei date.
9. Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitate, ambiguitate,
sugestie, reflexivitate
), prezentă în textul dat.





Rezolvare:

1. Sinonime pentru cuvintele:
• Senină = luminoasă, clară;
• A mişca = a clătina, a legăna.
2. Cratima este folosită pentru a se evita hiatul şi a se menţine măsura versului.
3. Enunţuri în care cuvintele “a bate” şi “întuneric” să aibă sens conotativ:
• Mă bate gândul să renunţ la planurile pe care le aveam.
• Preferă să rămână în întuneric, decât să afle că a fost trădat de propriul frate.
4. Transcrierea a două versuri / structuri care conţin imagini ale fiinţei iubite:
„Mâna ta cea fina”, „părul de aur despletind”.
5. Două teme / motive literare prezente în textul dat: iubirea, luna.
6. Explicarea unei figuri de stil din prima strofă a poeziei:
Metafora „flori de umbră” sugerează frumuseţea (flori), misterul (umbra) dar şi seninătatea nopţii proiectată în speranţa de împlinire a iubirii eului liric.
7. Comentariul celei de-a doua strofe în 6-10 rânduri:
Strofa a două debutează cu conjuncţia adversativă „dar”, care mută atenţia cititorului de pe imaginea cadrului natural, redată în prima strofă, pe imaginea iubitei care este privită. Fereastra, element recurent în lirica eminesciană reprezintă, pe de o parte, hotarul dintre cele două spaţii – exterior şi interior – despărţindu-i parcă pe cei doi îndrăgostiţi. Pe de altă parte, fereastra este cea care permite privirii îndrăgostitului să poată admira frumuseţea şi gingăşia celei pe care o iubeşte. Epitetul „mâna ta cea fină”, precum şi metafora „În val de aur părul despletind” exprimă senzualitatea celei care pierdută în gânduri se uită în lumină. Relaţia de apropiere dintre cei doi este evidenţiată de folosirea pronumelor personale de persoana I şi a II-a: „eu”, „tu” şi de adevăratul ritual al privirilor celor doi.
8. Semnificaţia titlului :
Titlul sonetului se repetă aşa cum se poate observa şi în primul vers al poeziei. El anunţă o poezie de veghe în noaptea senină, la fereastra celei dragi. În grădina plină de miresme, îndrăgostitul contempla imaginea iubitei din spaţiul interior. Sentimentul dominant în acest sonet este singurătatea, care nu face decat să adâncească sentimentul neimplinirii iubirii.
9. Sonetul „ Stau în cerdacul tău...” aparţine liricii intime şi dezvăluie o temă romantică. O modalitate de evadare, de data aceasta absolută, specifică romanticilor este reflectată şi aici, prin motivul visului, dar şi prin tema naturii. Avem de-a face cu o natură copleşitoare, asupra căreia domină lumina selenară, un motiv caracteristic curentului romantic. Împletirea acestei teme cu cea a iubirii semnifică ineditul liricii eminesciene, evidenţiată şi în acest sonet. Cultivarea sensibilităţii, a imaginaţiei şi a fanteziei, minimalizând luciditatea şi raţiunea este un alt argument în sprijinul apartenenţei acestei poezii la curentul romantic.


Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:


Stau în cerdacul tău… Noaptea-i senină.
Deasupra-mi crengi de arbori se întind,
Crengi mari în flori de umbră mă cuprind
Şi vântul mişcă arborii-n grădină.

Dar prin fereastra ta eu stau privind
Cum tu te uiţi cu ochii în lumină.
Ai obosit, cu mâna ta cea fină
În val de aur părul despletind.

L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,
Desfaci visând pieptarul de la sân,
Încet te-ardici* şi sufli-n lumânare…

Deasupră-mi stele tremură prin ramuri,
În întuneric ochii mei rămân,
Ş-alături luna bate trist în geamuri.

(Mihai Eminescu, Stau în cerdacul tău…)

* a se ardica, vb. – a se ridica


Cerințe:

1. Scrie câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor senină şi mişcă.
2. Explică utilizarea cratimei în structura „sufli-n lumânare”.
3. Alcătuieşte câte un enunţ în care cuvintele mână şi întuneric să aibă sens conotativ.
4. Transcrie două structuri/ versuri care conţin imagini ale fiinţei iubite.
5. Menţionează două teme/ motive literare prezente în textul dat.
6. Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în prima strofă.
7. Comentează, în 6 - 10 rânduri, strofa a doua, prin evidenţierea relaţiei
dintre ideea poetică şi mijloacele artistice.
8. Prezintă semnificaţia titlului în relaţie cu textul poeziei date.
9. Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitate, ambiguitate,
sugestie, reflexivitate
), prezentă în textul dat.





Rezolvare:

1. Sinonime pentru cuvintele:
• Senină = luminoasă, clară;
• A mişca = a clătina, a legăna.
2. Cratima este folosită pentru a se evita hiatul şi a se menţine măsura versului.
3. Enunţuri în care cuvintele “a bate” şi “întuneric” să aibă sens conotativ:
• Mă bate gândul să renunţ la planurile pe care le aveam.
• Preferă să rămână în întuneric, decât să afle că a fost trădat de propriul frate.
4. Transcrierea a două versuri / structuri care conţin imagini ale fiinţei iubite:
„Mâna ta cea fina”, „părul de aur despletind”.
5. Două teme / motive literare prezente în textul dat: iubirea, luna.
6. Explicarea unei figuri de stil din prima strofă a poeziei:
Metafora „flori de umbră” sugerează frumuseţea (flori), misterul (umbra) dar şi seninătatea nopţii proiectată în speranţa de împlinire a iubirii eului liric.
7. Comentariul celei de-a doua strofe în 6-10 rânduri:
Strofa a două debutează cu conjuncţia adversativă „dar”, care mută atenţia cititorului de pe imaginea cadrului natural, redată în prima strofă, pe imaginea iubitei care este privită. Fereastra, element recurent în lirica eminesciană reprezintă, pe de o parte, hotarul dintre cele două spaţii – exterior şi interior – despărţindu-i parcă pe cei doi îndrăgostiţi. Pe de altă parte, fereastra este cea care permite privirii îndrăgostitului să poată admira frumuseţea şi gingăşia celei pe care o iubeşte. Epitetul „mâna ta cea fină”, precum şi metafora „În val de aur părul despletind” exprimă senzualitatea celei care pierdută în gânduri se uită în lumină. Relaţia de apropiere dintre cei doi este evidenţiată de folosirea pronumelor personale de persoana I şi a II-a: „eu”, „tu” şi de adevăratul ritual al privirilor celor doi.
8. Semnificaţia titlului :
Titlul sonetului se repetă aşa cum se poate observa şi în primul vers al poeziei. El anunţă o poezie de veghe în noaptea senină, la fereastra celei dragi. În grădina plină de miresme, îndrăgostitul contempla imaginea iubitei din spaţiul interior. Sentimentul dominant în acest sonet este singurătatea, care nu face decat să adâncească sentimentul neimplinirii iubirii.
9. Sonetul „ Stau în cerdacul tău...” aparţine liricii intime şi dezvăluie o temă romantică. O modalitate de evadare, de data aceasta absolută, specifică romanticilor este reflectată şi aici, prin motivul visului, dar şi prin tema naturii. Avem de-a face cu o natură copleşitoare, asupra căreia domină lumina selenară, un motiv caracteristic curentului romantic. Împletirea acestei teme cu cea a iubirii semnifică ineditul liricii eminesciene, evidenţiată şi în acest sonet. Cultivarea sensibilităţii, a imaginaţiei şi a fanteziei, minimalizând luciditatea şi raţiunea este un alt argument în sprijinul apartenenţei acestei poezii la curentul romantic.



Orice comentariu este de folos pentru îmbunătățirea acestui site.



Subiect I - Varianta 44

Subiect I - Varianta 44



a Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:


Stau în cerdacul tău… Noaptea-i senină.
Deasupra-mi crengi de arbori se întind,
Crengi mari în flori de umbră mă cuprind
Şi vântul mişcă arborii-n grădină.

Dar prin fereastra ta eu stau privind
Cum tu te uiţi cu ochii în lumină.
Ai obosit, cu mâna ta cea fină
În val de aur părul despletind.

L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,
Desfaci visând pieptarul de la sân,
Încet te-ardici* şi sufli-n lumânare…

Deasupră-mi stele tremură prin ramuri,
În întuneric ochii mei rămân,
Ş-alături luna bate trist în geamuri.

(Mihai Eminescu, Stau în cerdacul tău…)

* a se ardica, vb. – a se ridica

Cerințe:

1. Scrie câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor senină şi mişcă.
2. Explică utilizarea cratimei în structura „sufli-n lumânare”.
3. Alcătuieşte câte un enunţ în care cuvintele mână şi întuneric să aibă sens conotativ.
4. Transcrie două structuri/ versuri care conţin imagini ale fiinţei iubite.
5. Menţionează două teme/ motive literare prezente în textul dat.
6. Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în prima strofă.
7. Comentează, în 6 - 10 rânduri, strofa a doua, prin evidenţierea relaţiei
dintre ideea poetică şi mijloacele artistice.
8. Prezintă semnificaţia titlului în relaţie cu textul poeziei date.
9. Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitate, ambiguitate,
sugestie, reflexivitate
), prezentă în textul dat.





Rezolvare:

1. Sinonime pentru cuvintele:
• Senină = luminoasă, clară;
• A mişca = a clătina, a legăna.
2. Cratima este folosită pentru a se evita hiatul şi a se menţine măsura versului.
3. Enunţuri în care cuvintele “a bate” şi “întuneric” să aibă sens conotativ:
• Mă bate gândul să renunţ la planurile pe care le aveam.
• Preferă să rămână în întuneric, decât să afle că a fost trădat de propriul frate.
4. Transcrierea a două versuri / structuri care conţin imagini ale fiinţei iubite:
„Mâna ta cea fina”, „părul de aur despletind”.
5. Două teme / motive literare prezente în textul dat: iubirea, luna.
6. Explicarea unei figuri de stil din prima strofă a poeziei:
Metafora „flori de umbră” sugerează frumuseţea (flori), misterul (umbra) dar şi seninătatea nopţii proiectată în speranţa de împlinire a iubirii eului liric.
7. Comentariul celei de-a doua strofe în 6-10 rânduri:
Strofa a două debutează cu conjuncţia adversativă „dar”, care mută atenţia cititorului de pe imaginea cadrului natural, redată în prima strofă, pe imaginea iubitei care este privită. Fereastra, element recurent în lirica eminesciană reprezintă, pe de o parte, hotarul dintre cele două spaţii – exterior şi interior – despărţindu-i parcă pe cei doi îndrăgostiţi. Pe de altă parte, fereastra este cea care permite privirii îndrăgostitului să poată admira frumuseţea şi gingăşia celei pe care o iubeşte. Epitetul „mâna ta cea fină”, precum şi metafora „În val de aur părul despletind” exprimă senzualitatea celei care pierdută în gânduri se uită în lumină. Relaţia de apropiere dintre cei doi este evidenţiată de folosirea pronumelor personale de persoana I şi a II-a: „eu”, „tu” şi de adevăratul ritual al privirilor celor doi.
8. Semnificaţia titlului :
Titlul sonetului se repetă aşa cum se poate observa şi în primul vers al poeziei. El anunţă o poezie de veghe în noaptea senină, la fereastra celei dragi. În grădina plină de miresme, îndrăgostitul contempla imaginea iubitei din spaţiul interior. Sentimentul dominant în acest sonet este singurătatea, care nu face decat să adâncească sentimentul neimplinirii iubirii.
9. Sonetul „ Stau în cerdacul tău...” aparţine liricii intime şi dezvăluie o temă romantică. O modalitate de evadare, de data aceasta absolută, specifică romanticilor este reflectată şi aici, prin motivul visului, dar şi prin tema naturii. Avem de-a face cu o natură copleşitoare, asupra căreia domină lumina selenară, un motiv caracteristic curentului romantic. Împletirea acestei teme cu cea a iubirii semnifică ineditul liricii eminesciene, evidenţiată şi în acest sonet. Cultivarea sensibilităţii, a imaginaţiei şi a fanteziei, minimalizând luciditatea şi raţiunea este un alt argument în sprijinul apartenenţei acestei poezii la curentul romantic.


Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:


Stau în cerdacul tău… Noaptea-i senină.
Deasupra-mi crengi de arbori se întind,
Crengi mari în flori de umbră mă cuprind
Şi vântul mişcă arborii-n grădină.

Dar prin fereastra ta eu stau privind
Cum tu te uiţi cu ochii în lumină.
Ai obosit, cu mâna ta cea fină
În val de aur părul despletind.

L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,
Desfaci visând pieptarul de la sân,
Încet te-ardici* şi sufli-n lumânare…

Deasupră-mi stele tremură prin ramuri,
În întuneric ochii mei rămân,
Ş-alături luna bate trist în geamuri.

(Mihai Eminescu, Stau în cerdacul tău…)

* a se ardica, vb. – a se ridica


Cerințe:

Informare

Pentru BAC 2013 subiectul al doilea constă în realizarea unui text argumentativ , noutatea față de anii trecuți fiind aceea că nu se mai exemplifică tema printr-un citat, ci se vrea formularea unui punct de vedere propriu despre o temă precizată în cerință.

Model subiect II 2013

1. Scrie câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor senină şi mişcă.
2. Explică utilizarea cratimei în structura „sufli-n lumânare”.
3. Alcătuieşte câte un enunţ în care cuvintele mână şi întuneric să aibă sens conotativ.




Rezolvare:

1. Sinonime pentru cuvintele:
• Senină = luminoasă, clară;
• A mişca = a clătina, a legăna.
2. Cratima este folosită pentru a se evita hiatul şi a se menţine măsura versului.
3. Enunţuri în care cuvintele “a bate” şi “întuneric” să aibă sens conotativ:
• Mă bate gândul să renunţ la planurile pe care le aveam.
• Preferă să rămână în întuneric, decât să afle că a fost trădat de propriul frate.



Orice comentariu este de folos pentru îmbunătățirea acestui site.



Subiect I - Varianta 44



Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:


Stau în cerdacul tău… Noaptea-i senină.
Deasupra-mi crengi de arbori se întind,
Crengi mari în flori de umbră mă cuprind
Şi vântul mişcă arborii-n grădină.

Dar prin fereastra ta eu stau privind
Cum tu te uiţi cu ochii în lumină.
Ai obosit, cu mâna ta cea fină
În val de aur părul despletind.

L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,
Desfaci visând pieptarul de la sân,
Încet te-ardici* şi sufli-n lumânare…

Deasupră-mi stele tremură prin ramuri,
În întuneric ochii mei rămân,
Ş-alături luna bate trist în geamuri.

(Mihai Eminescu, Stau în cerdacul tău…)

* a se ardica, vb. – a se ridica


Cerințe:

1. Scrie câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor senină şi mişcă.
2. Explică utilizarea cratimei în structura „sufli-n lumânare”.
3. Alcătuieşte câte un enunţ în care cuvintele mână şi întuneric să aibă sens conotativ.




Rezolvare:

Subiect I - Varianta 44



a Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:


Stau în cerdacul tău… Noaptea-i senină.
Deasupra-mi crengi de arbori se întind,
Crengi mari în flori de umbră mă cuprind
Şi vântul mişcă arborii-n grădină.

Dar prin fereastra ta eu stau privind
Cum tu te uiţi cu ochii în lumină.
Ai obosit, cu mâna ta cea fină
În val de aur părul despletind.

L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,
Desfaci visând pieptarul de la sân,
Încet te-ardici* şi sufli-n lumânare…

Deasupră-mi stele tremură prin ramuri,
În întuneric ochii mei rămân,
Ş-alături luna bate trist în geamuri.

(Mihai Eminescu, Stau în cerdacul tău…)

* a se ardica, vb. – a se ridica

Cerințe:

1. Scrie câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor senină şi mişcă.
2. Explică utilizarea cratimei în structura „sufli-n lumânare”.
3. Alcătuieşte câte un enunţ în care cuvintele mână şi întuneric să aibă sens conotativ.
4. Transcrie două structuri/ versuri care conţin imagini ale fiinţei iubite.
5. Menţionează două teme/ motive literare prezente în textul dat.
6. Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în prima strofă.
7. Comentează, în 6 - 10 rânduri, strofa a doua, prin evidenţierea relaţiei
dintre ideea poetică şi mijloacele artistice.
8. Prezintă semnificaţia titlului în relaţie cu textul poeziei date.
9. Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitate, ambiguitate,
sugestie, reflexivitate
), prezentă în textul dat.





Rezolvare:

1. Sinonime pentru cuvintele:
• Senină = luminoasă, clară;
• A mişca = a clătina, a legăna.
2. Cratima este folosită pentru a se evita hiatul şi a se menţine măsura versului.
3. Enunţuri în care cuvintele “a bate” şi “întuneric” să aibă sens conotativ:
• Mă bate gândul să renunţ la planurile pe care le aveam.
• Preferă să rămână în întuneric, decât să afle că a fost trădat de propriul frate.
4. Transcrierea a două versuri / structuri care conţin imagini ale fiinţei iubite:
„Mâna ta cea fina”, „părul de aur despletind”.
5. Două teme / motive literare prezente în textul dat: iubirea, luna.
6. Explicarea unei figuri de stil din prima strofă a poeziei:
Metafora „flori de umbră” sugerează frumuseţea (flori), misterul (umbra) dar şi seninătatea nopţii proiectată în speranţa de împlinire a iubirii eului liric.
7. Comentariul celei de-a doua strofe în 6-10 rânduri:
Strofa a două debutează cu conjuncţia adversativă „dar”, care mută atenţia cititorului de pe imaginea cadrului natural, redată în prima strofă, pe imaginea iubitei care este privită. Fereastra, element recurent în lirica eminesciană reprezintă, pe de o parte, hotarul dintre cele două spaţii – exterior şi interior – despărţindu-i parcă pe cei doi îndrăgostiţi. Pe de altă parte, fereastra este cea care permite privirii îndrăgostitului să poată admira frumuseţea şi gingăşia celei pe care o iubeşte. Epitetul „mâna ta cea fină”, precum şi metafora „În val de aur părul despletind” exprimă senzualitatea celei care pierdută în gânduri se uită în lumină. Relaţia de apropiere dintre cei doi este evidenţiată de folosirea pronumelor personale de persoana I şi a II-a: „eu”, „tu” şi de adevăratul ritual al privirilor celor doi.
8. Semnificaţia titlului :
Titlul sonetului se repetă aşa cum se poate observa şi în primul vers al poeziei. El anunţă o poezie de veghe în noaptea senină, la fereastra celei dragi. În grădina plină de miresme, îndrăgostitul contempla imaginea iubitei din spaţiul interior. Sentimentul dominant în acest sonet este singurătatea, care nu face decat să adâncească sentimentul neimplinirii iubirii.
9. Sonetul „ Stau în cerdacul tău...” aparţine liricii intime şi dezvăluie o temă romantică. O modalitate de evadare, de data aceasta absolută, specifică romanticilor este reflectată şi aici, prin motivul visului, dar şi prin tema naturii. Avem de-a face cu o natură copleşitoare, asupra căreia domină lumina selenară, un motiv caracteristic curentului romantic. Împletirea acestei teme cu cea a iubirii semnifică ineditul liricii eminesciene, evidenţiată şi în acest sonet. Cultivarea sensibilităţii, a imaginaţiei şi a fanteziei, minimalizând luciditatea şi raţiunea este un alt argument în sprijinul apartenenţei acestei poezii la curentul romantic.

No items found.


Orice comentariu este de folos pentru îmbunătățirea acestui site.



comments powered by Disqus