bifează dacă ai învățat

Subiect I - Varianta 29

Subiect I - Varianta 29



Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:

Vino să vezi! În târzia bogata căldură
închis între ziduri cine-ar mai sta?
Precum a mai fost, până-n cealaltă zare
încă o dată tărâmul să crească ar vrea.
Şi-n unghi săgetat
pământu-şi trimite cocorii
spre cercul cel mare.

Lumina ce largă e!
Albastrul ce crud!
Unei noi creşteri, văratice-n toamnă, se pare
c-am fi hărăziţi şi aleşi.
Şi-o clipă ne e-ngăduit
bănuitului Sud
să-i trimitem un gând fără greş.

Între frunza ce cade
şi ramura goală
moartea se circumscrie
c-un gest de extatică boală.
Un joc îngânând cu lemnoasele membre
sună târziul, nebunul, caldul Septembre.

(Lucian Blaga, Zi de septemvrie)

Cerințe:

1. Transcrie două cuvinte care aparţin câmpului semantic al naturii.
2. Motivează scrierea cu majusculă a substantivului Septembre.
3. Alcătuieşte două enunţuri prin care să ilustrezi polisemia verbului a suna.
4. Precizează două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric în textul dat.
5. Menţionează două teme/ motive literare identificate în poezia citată.
6. Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în prima strofă.
7. Prezintă rolul exclamaţiilor din strofa a doua.
8. Comentează, în 6 - 10 rânduri, ultima strofă, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică şi mijloacele artistice.
9. Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitate, ambiguitate, sugestie, reflexivitate), prezentă în textul dat.





Rezolvare:

1. Două cuvinte care aparţin câmpului semantic al „naturii”:
„zare”, „pământ”,” frunză”, „ramură”.
2. Substantivul „Septembre” este scris cu majusculă, deoarece particularizează şi personifică simultan, luna debutului autumnal, poetul transformând astfel, un substantiv comun în substantiv propriu.
3. Trompeta sună tare.
I-a sunat ceasul.
4. Mărcile lexico-gramaticale prin care eul liric este prezent în text sunt formele pronominale de persoana a II-a plural: „ne”. Sunt utilizate forme verbale de persoana a II-a plural: „să trimitem”, „am fi hărăziţi”. Apare adresarea directă a eului liric, subliniată prin imperativul: „vino”. Caracterul confesiv al operei: poetul îşi transmite în mod direct gândurile şi sentimentele prin intermediul imaginilor artistice şi al figurilor de stil.
5. Două teme / motive literare prezente în poezie:
• natura (anotimpul vara);
• trecerea timpului.
6. Prin intermediul epitetului dublu: „târzia, bogata căldură”, eul liric doreşte să surprindă sfârşitul verii caniculare, simbol al maturităţii vieţii. Apare conturat sentimentul de saţietate, de dorinţă de a trece înspre un alt stadiu.
7. Exclamaţiile retorice au rolul de a contura imagini dinamice, plastice, care reflectă starea de beatitudine a ipostazei lirice a gânditorului. Au loc asocieri neobişnuite între vizual, sugerat prin lumina şi albastru şi gustativ, sugerat prin termenul „crud”. Metaforele scot în evidenţă caracterul neobişnuit al universului în trecerea spre toamna vieţii, când totul e privit cu nostalgie. Poetul e dominat de sentimentul de beatitudine în faţa măreţiei naturii.
8. Strofa finală induce ideea trecerii ireversibile a timpului, sugerându-se apropierea iminentă a morţii, imagine care este asociată cu toamna. Epitetele „ramura goală” şi „extatică boală” întăresc apropierea sfârşitului. Septembrie este personificat, prin utilizarea majusculei, dar şi cu ajutorul epitetului triplu plasat în cadrul inversiunii ” târziul, nebunul, caldul.” Strofa este sugestivă şi prin îmbinarea artistică a imaginilor vizuale: între frunza ce cade cu cele auditive: cu lemnoasele membre sună, conturându-se ideea armoniei universale.
9. Expresivitatea e dată de capacitatea limbajului poetic de a exprima, într-o manieră plastică idei concentrate, cu maximă încărcătură afectivă; aceasta se realizează prin figuri de stil, imagini artistice, sintaxă poetică, topică, punctuaţie şi prozodie. Expresivitatea limbajului este dată de bogăţia imaginilor artistice, de ornamentaţia stilistică


Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:


Vino să vezi! În târzia bogata căldură
închis între ziduri cine-ar mai sta?
Precum a mai fost, până-n cealaltă zare
încă o dată tărâmul să crească ar vrea.
Şi-n unghi săgetat
pământu-şi trimite cocorii
spre cercul cel mare.

Lumina ce largă e!
Albastrul ce crud!
Unei noi creşteri, văratice-n toamnă, se pare
c-am fi hărăziţi şi aleşi.
Şi-o clipă ne e-ngăduit
bănuitului Sud
să-i trimitem un gând fără greş.

Între frunza ce cade
şi ramura goală
moartea se circumscrie
c-un gest de extatică boală.
Un joc îngânând cu lemnoasele membre
sună târziul, nebunul, caldul Septembre.

(Lucian Blaga, Zi de septemvrie)


Cerințe:

1. Transcrie două cuvinte care aparţin câmpului semantic al naturii.
2. Motivează scrierea cu majusculă a substantivului Septembre.
3. Alcătuieşte două enunţuri prin care să ilustrezi polisemia verbului a suna.
4. Precizează două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric în textul dat.
5. Menţionează două teme/ motive literare identificate în poezia citată.
6. Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în prima strofă.
7. Prezintă rolul exclamaţiilor din strofa a doua.
8. Comentează, în 6 - 10 rânduri, ultima strofă, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică şi mijloacele artistice.
9. Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitate, ambiguitate, sugestie, reflexivitate), prezentă în textul dat.





Rezolvare:

1. Două cuvinte care aparţin câmpului semantic al „naturii”:
„zare”, „pământ”,” frunză”, „ramură”.
2. Substantivul „Septembre” este scris cu majusculă, deoarece particularizează şi personifică simultan, luna debutului autumnal, poetul transformând astfel, un substantiv comun în substantiv propriu.
3. Trompeta sună tare.
I-a sunat ceasul.
4. Mărcile lexico-gramaticale prin care eul liric este prezent în text sunt formele pronominale de persoana I, plural: „ne”. Sunt utilizate forme verbale de persoana I plural: „să trimitem”, „am fi hărăziţi”. Apare adresarea directă a eului liric, subliniată prin imperativul: „vino”. Caracterul confesiv al operei: poetul îşi transmite în mod direct gândurile şi sentimentele prin intermediul imaginilor artistice şi al figurilor de stil.
5. Două teme / motive literare prezente în poezie:
• natura (anotimpul vara);
• trecerea timpului.
6. Prin intermediul epitetului dublu: „târzia, bogata căldură”, eul liric doreşte să surprindă sfârşitul verii caniculare, simbol al maturităţii vieţii. Apare conturat sentimentul de saţietate, de dorinţă de a trece înspre un alt stadiu.
7. Exclamaţiile retorice au rolul de a contura imagini dinamice, plastice, care reflectă starea de beatitudine a ipostazei lirice a gânditorului. Au loc asocieri neobişnuite între vizual, sugerat prin lumina şi albastru şi gustativ, sugerat prin termenul „crud”. Metaforele scot în evidenţă caracterul neobişnuit al universului în trecerea spre toamna vieţii, când totul e privit cu nostalgie. Poetul e dominat de sentimentul de beatitudine în faţa măreţiei naturii.
8. Strofa finală induce ideea trecerii ireversibile a timpului, sugerându-se apropierea iminentă a morţii, imagine care este asociată cu toamna. Epitetele „ramura goală” şi „extatică boală” întăresc apropierea sfârşitului. Septembrie este personificat, prin utilizarea majusculei, dar şi cu ajutorul epitetului triplu plasat în cadrul inversiunii ” târziul, nebunul, caldul.” Strofa este sugestivă şi prin îmbinarea artistică a imaginilor vizuale: între frunza ce cade cu cele auditive: cu lemnoasele membre sună, conturându-se ideea armoniei universale.
9. Expresivitatea e dată de capacitatea limbajului poetic de a exprima, într-o manieră plastică idei concentrate, cu maximă încărcătură afectivă; aceasta se realizează prin figuri de stil, imagini artistice, sintaxă poetică, topică, punctuaţie şi prozodie. Expresivitatea limbajului este dată de bogăţia imaginilor artistice, de ornamentaţia stilistică.



Orice comentariu este de folos pentru îmbunătățirea acestui site.



Subiect I - Varianta 29

Subiect I - Varianta 29



Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:

Vino să vezi! În târzia bogata căldură
închis între ziduri cine-ar mai sta?
Precum a mai fost, până-n cealaltă zare
încă o dată tărâmul să crească ar vrea.
Şi-n unghi săgetat
pământu-şi trimite cocorii
spre cercul cel mare.

Lumina ce largă e!
Albastrul ce crud!
Unei noi creşteri, văratice-n toamnă, se pare
c-am fi hărăziţi şi aleşi.
Şi-o clipă ne e-ngăduit
bănuitului Sud
să-i trimitem un gând fără greş.

Între frunza ce cade
şi ramura goală
moartea se circumscrie
c-un gest de extatică boală.
Un joc îngânând cu lemnoasele membre
sună târziul, nebunul, caldul Septembre.

(Lucian Blaga, Zi de septemvrie)

Cerințe:

1. Transcrie două cuvinte care aparţin câmpului semantic al naturii.
2. Motivează scrierea cu majusculă a substantivului Septembre.
3. Alcătuieşte două enunţuri prin care să ilustrezi polisemia verbului a suna.
4. Precizează două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric în textul dat.
5. Menţionează două teme/ motive literare identificate în poezia citată.
6. Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în prima strofă.
7. Prezintă rolul exclamaţiilor din strofa a doua.
8. Comentează, în 6 - 10 rânduri, ultima strofă, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică şi mijloacele artistice.
9. Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitate, ambiguitate, sugestie, reflexivitate), prezentă în textul dat.





Rezolvare:

1. Două cuvinte care aparţin câmpului semantic al „naturii”:
„zare”, „pământ”,” frunză”, „ramură”.
2. Substantivul „Septembre” este scris cu majusculă, deoarece particularizează şi personifică simultan, luna debutului autumnal, poetul transformând astfel, un substantiv comun în substantiv propriu.
3. Trompeta sună tare.
I-a sunat ceasul.
4. Mărcile lexico-gramaticale prin care eul liric este prezent în text sunt formele pronominale de persoana a II-a plural: „ne”. Sunt utilizate forme verbale de persoana a II-a plural: „să trimitem”, „am fi hărăziţi”. Apare adresarea directă a eului liric, subliniată prin imperativul: „vino”. Caracterul confesiv al operei: poetul îşi transmite în mod direct gândurile şi sentimentele prin intermediul imaginilor artistice şi al figurilor de stil.
5. Două teme / motive literare prezente în poezie:
• natura (anotimpul vara);
• trecerea timpului.
6. Prin intermediul epitetului dublu: „târzia, bogata căldură”, eul liric doreşte să surprindă sfârşitul verii caniculare, simbol al maturităţii vieţii. Apare conturat sentimentul de saţietate, de dorinţă de a trece înspre un alt stadiu.
7. Exclamaţiile retorice au rolul de a contura imagini dinamice, plastice, care reflectă starea de beatitudine a ipostazei lirice a gânditorului. Au loc asocieri neobişnuite între vizual, sugerat prin lumina şi albastru şi gustativ, sugerat prin termenul „crud”. Metaforele scot în evidenţă caracterul neobişnuit al universului în trecerea spre toamna vieţii, când totul e privit cu nostalgie. Poetul e dominat de sentimentul de beatitudine în faţa măreţiei naturii.
8. Strofa finală induce ideea trecerii ireversibile a timpului, sugerându-se apropierea iminentă a morţii, imagine care este asociată cu toamna. Epitetele „ramura goală” şi „extatică boală” întăresc apropierea sfârşitului. Septembrie este personificat, prin utilizarea majusculei, dar şi cu ajutorul epitetului triplu plasat în cadrul inversiunii ” târziul, nebunul, caldul.” Strofa este sugestivă şi prin îmbinarea artistică a imaginilor vizuale: între frunza ce cade cu cele auditive: cu lemnoasele membre sună, conturându-se ideea armoniei universale.
9. Expresivitatea e dată de capacitatea limbajului poetic de a exprima, într-o manieră plastică idei concentrate, cu maximă încărcătură afectivă; aceasta se realizează prin figuri de stil, imagini artistice, sintaxă poetică, topică, punctuaţie şi prozodie. Expresivitatea limbajului este dată de bogăţia imaginilor artistice, de ornamentaţia stilistică


Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:


Vino să vezi! În târzia bogata căldură
închis între ziduri cine-ar mai sta?
Precum a mai fost, până-n cealaltă zare
încă o dată tărâmul să crească ar vrea.
Şi-n unghi săgetat
pământu-şi trimite cocorii
spre cercul cel mare.

Lumina ce largă e!
Albastrul ce crud!
Unei noi creşteri, văratice-n toamnă, se pare
c-am fi hărăziţi şi aleşi.
Şi-o clipă ne e-ngăduit
bănuitului Sud
să-i trimitem un gând fără greş.

Între frunza ce cade
şi ramura goală
moartea se circumscrie
c-un gest de extatică boală.
Un joc îngânând cu lemnoasele membre
sună târziul, nebunul, caldul Septembre.

(Lucian Blaga, Zi de septemvrie)


Cerințe:

Informare

Pentru BAC 2013 subiectul al doilea constă în realizarea unui text argumentativ , noutatea față de anii trecuți fiind aceea că nu se mai exemplifică tema printr-un citat, ci se vrea formularea unui punct de vedere propriu despre o temă precizată în cerință.

Model subiect II 2013

1. Transcrie două cuvinte care aparţin câmpului semantic al naturii.
2. Motivează scrierea cu majusculă a substantivului Septembre.
3. Alcătuieşte două enunţuri prin care să ilustrezi polisemia verbului a suna.




Rezolvare:

1. Două cuvinte care aparţin câmpului semantic al „naturii”:
„zare”, „pământ”,” frunză”, „ramură”.
2. Substantivul „Septembre” este scris cu majusculă, deoarece particularizează şi personifică simultan, luna debutului autumnal, poetul transformând astfel, un substantiv comun în substantiv propriu.
3. Trompeta sună tare.
I-a sunat ceasul.



Orice comentariu este de folos pentru îmbunătățirea acestui site.



Subiect I - Varianta 29



Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:


Vino să vezi! În târzia bogata căldură
închis între ziduri cine-ar mai sta?
Precum a mai fost, până-n cealaltă zare
încă o dată tărâmul să crească ar vrea.
Şi-n unghi săgetat
pământu-şi trimite cocorii
spre cercul cel mare.

Lumina ce largă e!
Albastrul ce crud!
Unei noi creşteri, văratice-n toamnă, se pare
c-am fi hărăziţi şi aleşi.
Şi-o clipă ne e-ngăduit
bănuitului Sud
să-i trimitem un gând fără greş.

Între frunza ce cade
şi ramura goală
moartea se circumscrie
c-un gest de extatică boală.
Un joc îngânând cu lemnoasele membre
sună târziul, nebunul, caldul Septembre.

(Lucian Blaga, Zi de septemvrie)


Cerințe:

1. Transcrie două cuvinte care aparţin câmpului semantic al naturii.
2. Motivează scrierea cu majusculă a substantivului Septembre.
3. Alcătuieşte două enunţuri prin care să ilustrezi polisemia verbului a suna.




Rezolvare:

Subiect I - Varianta 29



Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:

Vino să vezi! În târzia bogata căldură
închis între ziduri cine-ar mai sta?
Precum a mai fost, până-n cealaltă zare
încă o dată tărâmul să crească ar vrea.
Şi-n unghi săgetat
pământu-şi trimite cocorii
spre cercul cel mare.

Lumina ce largă e!
Albastrul ce crud!
Unei noi creşteri, văratice-n toamnă, se pare
c-am fi hărăziţi şi aleşi.
Şi-o clipă ne e-ngăduit
bănuitului Sud
să-i trimitem un gând fără greş.

Între frunza ce cade
şi ramura goală
moartea se circumscrie
c-un gest de extatică boală.
Un joc îngânând cu lemnoasele membre
sună târziul, nebunul, caldul Septembre.

(Lucian Blaga, Zi de septemvrie)

Cerințe:

1. Transcrie două cuvinte care aparţin câmpului semantic al naturii.
2. Motivează scrierea cu majusculă a substantivului Septembre.
3. Alcătuieşte două enunţuri prin care să ilustrezi polisemia verbului a suna.
4. Precizează două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric în textul dat.
5. Menţionează două teme/ motive literare identificate în poezia citată.
6. Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în prima strofă.
7. Prezintă rolul exclamaţiilor din strofa a doua.
8. Comentează, în 6 - 10 rânduri, ultima strofă, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică şi mijloacele artistice.
9. Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitate, ambiguitate, sugestie, reflexivitate), prezentă în textul dat.





Rezolvare:

1. Două cuvinte care aparţin câmpului semantic al „naturii”:
„zare”, „pământ”,” frunză”, „ramură”.
2. Substantivul „Septembre” este scris cu majusculă, deoarece particularizează şi personifică simultan, luna debutului autumnal, poetul transformând astfel, un substantiv comun în substantiv propriu.
3. Trompeta sună tare.
I-a sunat ceasul.
4. Mărcile lexico-gramaticale prin care eul liric este prezent în text sunt formele pronominale de persoana a II-a plural: „ne”. Sunt utilizate forme verbale de persoana a II-a plural: „să trimitem”, „am fi hărăziţi”. Apare adresarea directă a eului liric, subliniată prin imperativul: „vino”. Caracterul confesiv al operei: poetul îşi transmite în mod direct gândurile şi sentimentele prin intermediul imaginilor artistice şi al figurilor de stil.
5. Două teme / motive literare prezente în poezie:
• natura (anotimpul vara);
• trecerea timpului.
6. Prin intermediul epitetului dublu: „târzia, bogata căldură”, eul liric doreşte să surprindă sfârşitul verii caniculare, simbol al maturităţii vieţii. Apare conturat sentimentul de saţietate, de dorinţă de a trece înspre un alt stadiu.
7. Exclamaţiile retorice au rolul de a contura imagini dinamice, plastice, care reflectă starea de beatitudine a ipostazei lirice a gânditorului. Au loc asocieri neobişnuite între vizual, sugerat prin lumina şi albastru şi gustativ, sugerat prin termenul „crud”. Metaforele scot în evidenţă caracterul neobişnuit al universului în trecerea spre toamna vieţii, când totul e privit cu nostalgie. Poetul e dominat de sentimentul de beatitudine în faţa măreţiei naturii.
8. Strofa finală induce ideea trecerii ireversibile a timpului, sugerându-se apropierea iminentă a morţii, imagine care este asociată cu toamna. Epitetele „ramura goală” şi „extatică boală” întăresc apropierea sfârşitului. Septembrie este personificat, prin utilizarea majusculei, dar şi cu ajutorul epitetului triplu plasat în cadrul inversiunii ” târziul, nebunul, caldul.” Strofa este sugestivă şi prin îmbinarea artistică a imaginilor vizuale: între frunza ce cade cu cele auditive: cu lemnoasele membre sună, conturându-se ideea armoniei universale.
9. Expresivitatea e dată de capacitatea limbajului poetic de a exprima, într-o manieră plastică idei concentrate, cu maximă încărcătură afectivă; aceasta se realizează prin figuri de stil, imagini artistice, sintaxă poetică, topică, punctuaţie şi prozodie. Expresivitatea limbajului este dată de bogăţia imaginilor artistice, de ornamentaţia stilistică

No items found.


Orice comentariu este de folos pentru îmbunătățirea acestui site.



comments powered by Disqus